Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai barocului muzical, Antonio Vivaldi a fost pe langa un violonist iscusit si un mare compozitor. In urma sa au ramas multe lucrari valoroase, culminand cu inconfundabilele anotimpuri. Înzestrat cu un auz excepţional, virtuoz si curajos, improviza cu plăcere, iar ca si dirijor, Vivaldi şi-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinaţii ritmice şi armonice şi a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-şi face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul şi nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, şi chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din pacate,Vivaldi nu a savurat de-a lungul vietii placerea de a fi recunoscut ca un geniu, ci mai mult, s-a confruntat de cele mai multe ori cu obstacole, sfarsind in mizerie. In data de 28 iulie 1741, Vivaldi moare la Viena, in urma unei imbolnaviri subite(inflamatie interna).
Prin creaţia sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influenţă puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanţii săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart şi Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creaţiei instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume spirit concertant vivaldian care a revoluţionat şi a animat întreaga creativitate muzicală barocă veneţiană şi europeană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu