Andra's Blog: ianuarie 2010

duminică, 24 ianuarie 2010

Simtul penibilului

Ingrozitor,penibil,,jenant!
Fals,aritmic,zgomotos!
Daca nu sunt capabili nici macar sa isi cante piesele , de ce vor sa traga in jos numele unor muzicieni adevarati? Am ascultat Morandi live si daca i-as avea acum in fata mea i-as intreba ce cauta in industria muzicala??Doar atat...

Scorpions-wind of change.

...Nu merci!

luni, 18 ianuarie 2010

Casatoria...dragoste/ formalitate

Casatoria poate fi definita in multe feluri,ea avand numeroase semnificatii. Pe de o parte, o legatura spirituala intre doi indivizi,incluzand un echilibru si o siguranta, sau o forma de protectie emotionala.
Mariajul aduce de la sine responsabilitati noi, iar familia proaspata devine o mica celula a societatii.
Am cautat in dictionarul de etnologie si antropologie cuvantul FAMILIE si am descoperit ca:,,Toata lumea are impresia ca stie ce inseamna familia: ceva ce pare sa descinda direct din ordinea naturii, ceea ce ii confera caracterul unui dat universal, cel putin in forma sa elementara, de tip conjugal, definita prin unirea, recunoscuta din punct de vedere social,dintre un barbat si o femeie care traiesc impreuna cu copii lor”.

...O rochie de mireasa...o semnatura...o petrecere...

Dar oare casatoria nu ar trebui sa depaseasca aceasta granita a firescului? Pentru ca iubirea nu inseamna un document, nu inseamna bani si nici lucruri tangibile.Poate mai degraba respect, profunzime si credinta.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau...Nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar. Acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
Dragostea nu va pieri niciodata.(Corinteni 13)

vineri, 8 ianuarie 2010

Campanie anti-manele

joi, 7 ianuarie 2010

O romanca impresioneaza Germania

Dupa ce am vazut acest filmulet, m-am gandit ca Romania vorbeste atat de mult despre tot ce nu conteaza, despre lucruri si persoane lipside de valoare, iar oamenii talentati sunt lasati uitarii, ignorati. Trist faptul ca Mass-media promoveaza atat de tare noncultura punand accent din ce in ce mai mult pe scandaluri, femei vulgare si pornografie. Unde este bunul simt? Se pare ca populatia noastra este atat de oripilata de valorile materiale, incat a uitat complet cum se traduce acest cuvant.

Dupa 15 ani de muzica imi permit sa vorbesc si sa va rog...ascultati muzica adevarata!Bravo Petruta.

duminică, 3 ianuarie 2010

Fotografia...pasiune,emotie...Arta.

Povestea mea

De la o varsta fageda,mi-a fost descoperita chemarea spre arta si mai mult,spre muzica.Obisnuiam ca toate fetitele de varsta mea sa fredonez adesea melodii zvapaiate, eliberandu-mi astfel imaginatia abuziva a copilariei.Insa muzica lui Vivaldi in cele patru anotimpuri sau valsurile lui Strauss ma faceau sa adulmec linistea si calmul de care mama avea atata nevoie cateodata...

Eram in gradinita cand sala Teatrului izbugnise in aplauze.Oamenii pareau incantati de mine,un lucru dealtfel firesc atata timp cat fredonam o melodie destul de cunoscuta la vremea aceea.La varsta de 7 ani parintii mi-au pus in mana o vioara,de care la inceput imi era frica.Nu stiam sa o ating,sa o fac sa sune cristalin si delicat nici macar nu intelegeam de ce trebuie sa ma chinui ore in sir cu partiturile acelea indescifrabile,cand copii de varsta mea se jucau amuzandu-se teribil in fata blocului.

Au trecut cativa ani buni ca sa imi dau seama ca m-am nascut cu un talent pe care trebuie sa-l cultiv prin multa munca si perseverenta.Asa ca am renuntat la jocurtile cu papsusa si am ascultat tot mai mult muzica lui Bach,pe care dealtfel nu prea o intelegeam la vremea aceea,insa m-a ajutat sa primesc o educatie abstracta.La varsta de 12 ani am luat prima decizie importanta,aceea de a continua scoala in sanul muzicii si nu m-am gandit niciodata sa imi parasesc instrumentul.In gimnaziu eram harnica,desi mintea mea inca zburda la vacante si ore libere.Nu dobandisem destula maturitate incat sa percep cine sunt cu adevarat sau unde imi sunt interesele,dar simeam ca intr-o zi o sa fiu aplaudata.Aveam concerte si participam la diverse concursuri unde de cele mai multe ori obtineam rezulalte bune.

Dar muzica a inceput sa ma invadezez odata cu inaintarea in varsta.Eram in liceu si urma sa imi sustin un examen important,peste care am trecut cu succes.Mi-am imbratisat colegii si profesorii,cu ochii plini de lacrimi curate si neintrerupte,am cantat si am rostit vorbe frumoase despre anii de liceu.Priveam cu nostalgie in trecut,dar stiam ca va urma o perioada la fel de frumoasa.

M-am inscris la Facultatea de Muzica din Timisoara,sectia interpretare muzicala,instrument-vioara.O sa imi amintesc mereu cu emotie primul meu concert in sala Filarmonicii Banatul...o incapere rece,dar in acelasi timp plina de incarcatura emotionala.Parca aud si acum oamenii care aplaudau haotic atunci cand Simfonia lui Beethoven se incheiase,iar noi,mandri ca servim muzica,ne scuturam de sudoare si ridicam fruntile spre publicul nemarginit.

MUZICA m-a invatat ce inseamna bunatatea adanca si nemarginita,m-a facut sa vad dragostea mai tangibila,m-a incurajat atunci cand obrazul mi-a fost umezit cu lacrimi sarate.Cred ca ea este pretutideni, traieste in fiecare dintre noi si daca nu am fi avut suflet.. cu siguranta ni l-ar fi creat MUZICA!