Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
Persoane interesate
Povestea mea
De la o varsta fageda,mi-a fost descoperita chemarea spre arta si mai mult,spre muzica.Obisnuiam ca toate fetitele de varsta mea sa fredonez adesea melodii zvapaiate, eliberandu-mi astfel imaginatia abuziva a copilariei.Insa muzica lui Vivaldi in cele patru anotimpuri sau valsurile lui Strauss ma faceau sa adulmec linistea si calmul de care mama avea atata nevoie cateodata...
Eram in gradinita cand sala Teatrului izbugnise in aplauze.Oamenii pareau incantati de mine,un lucru dealtfel firesc atata timp cat fredonam o melodie destul de cunoscuta la vremea aceea.La varsta de 7 ani parintii mi-au pus in mana o vioara,de care la inceput imi era frica.Nu stiam sa o ating,sa o fac sa sune cristalin si delicat nici macar nu intelegeam de ce trebuie sa ma chinui ore in sir cu partiturile acelea indescifrabile,cand copii de varsta mea se jucau amuzandu-se teribil in fata blocului.
Au trecut cativa ani buni ca sa imi dau seama ca m-am nascut cu un talent pe care trebuie sa-l cultiv prin multa munca si perseverenta.Asa ca am renuntat la jocurtile cu papsusa si am ascultat tot mai mult muzica lui Bach,pe care dealtfel nu prea o intelegeam la vremea aceea,insa m-a ajutat sa primesc o educatie abstracta.La varsta de 12 ani am luat prima decizie importanta,aceea de a continua scoala in sanul muzicii si nu m-am gandit niciodata sa imi parasesc instrumentul.In gimnaziu eram harnica,desi mintea mea inca zburda la vacante si ore libere.Nu dobandisem destula maturitate incat sa percep cine sunt cu adevarat sau unde imi sunt interesele,dar simeam ca intr-o zi o sa fiu aplaudata.Aveam concerte si participam la diverse concursuri unde de cele mai multe ori obtineam rezulalte bune.
Dar muzica a inceput sa ma invadezez odata cu inaintarea in varsta.Eram in liceu si urma sa imi sustin un examen important,peste care am trecut cu succes.Mi-am imbratisat colegii si profesorii,cu ochii plini de lacrimi curate si neintrerupte,am cantat si am rostit vorbe frumoase despre anii de liceu.Priveam cu nostalgie in trecut,dar stiam ca va urma o perioada la fel de frumoasa.
M-am inscris la Facultatea de Muzica din Timisoara,sectia interpretare muzicala,instrument-vioara.O sa imi amintesc mereu cu emotie primul meu concert in sala Filarmonicii Banatul...o incapere rece,dar in acelasi timp plina de incarcatura emotionala.Parca aud si acum oamenii care aplaudau haotic atunci cand Simfonia lui Beethoven se incheiase,iar noi,mandri ca servim muzica,ne scuturam de sudoare si ridicam fruntile spre publicul nemarginit.
MUZICA m-a invatat ce inseamna bunatatea adanca si nemarginita,m-a facut sa vad dragostea mai tangibila,m-a incurajat atunci cand obrazul mi-a fost umezit cu lacrimi sarate.Cred ca ea este pretutideni, traieste in fiecare dintre noi si daca nu am fi avut suflet.. cu siguranta ni l-ar fi creat MUZICA!
Eram in gradinita cand sala Teatrului izbugnise in aplauze.Oamenii pareau incantati de mine,un lucru dealtfel firesc atata timp cat fredonam o melodie destul de cunoscuta la vremea aceea.La varsta de 7 ani parintii mi-au pus in mana o vioara,de care la inceput imi era frica.Nu stiam sa o ating,sa o fac sa sune cristalin si delicat nici macar nu intelegeam de ce trebuie sa ma chinui ore in sir cu partiturile acelea indescifrabile,cand copii de varsta mea se jucau amuzandu-se teribil in fata blocului.
Au trecut cativa ani buni ca sa imi dau seama ca m-am nascut cu un talent pe care trebuie sa-l cultiv prin multa munca si perseverenta.Asa ca am renuntat la jocurtile cu papsusa si am ascultat tot mai mult muzica lui Bach,pe care dealtfel nu prea o intelegeam la vremea aceea,insa m-a ajutat sa primesc o educatie abstracta.La varsta de 12 ani am luat prima decizie importanta,aceea de a continua scoala in sanul muzicii si nu m-am gandit niciodata sa imi parasesc instrumentul.In gimnaziu eram harnica,desi mintea mea inca zburda la vacante si ore libere.Nu dobandisem destula maturitate incat sa percep cine sunt cu adevarat sau unde imi sunt interesele,dar simeam ca intr-o zi o sa fiu aplaudata.Aveam concerte si participam la diverse concursuri unde de cele mai multe ori obtineam rezulalte bune.
Dar muzica a inceput sa ma invadezez odata cu inaintarea in varsta.Eram in liceu si urma sa imi sustin un examen important,peste care am trecut cu succes.Mi-am imbratisat colegii si profesorii,cu ochii plini de lacrimi curate si neintrerupte,am cantat si am rostit vorbe frumoase despre anii de liceu.Priveam cu nostalgie in trecut,dar stiam ca va urma o perioada la fel de frumoasa.
M-am inscris la Facultatea de Muzica din Timisoara,sectia interpretare muzicala,instrument-vioara.O sa imi amintesc mereu cu emotie primul meu concert in sala Filarmonicii Banatul...o incapere rece,dar in acelasi timp plina de incarcatura emotionala.Parca aud si acum oamenii care aplaudau haotic atunci cand Simfonia lui Beethoven se incheiase,iar noi,mandri ca servim muzica,ne scuturam de sudoare si ridicam fruntile spre publicul nemarginit.
MUZICA m-a invatat ce inseamna bunatatea adanca si nemarginita,m-a facut sa vad dragostea mai tangibila,m-a incurajat atunci cand obrazul mi-a fost umezit cu lacrimi sarate.Cred ca ea este pretutideni, traieste in fiecare dintre noi si daca nu am fi avut suflet.. cu siguranta ni l-ar fi creat MUZICA!
Despre mine
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereaporoporo...sugestie, puteai sa inchei postarea cu un "interviu", "de vorba cu un fotograf".
RăspundețiȘtergere