In 1958 a fost infiintat festivalul,,George Enescu'', pentru a omagia creaţia marelui compozitor român. Ca un semn al recunoasterii geniului enescian, Ateneul Roman aduna talente din toate colturile lumii, spre deliciul iubitorilor de muzica clasica.
Azi am recitit cateva pagini dintr-o carte apropiata sufletului meu: Bernard Gavoty, ,,Amintirile lui George Enescu''.M-am oprit la cateva randuri,miscata de continut:,,Evident este ca inzestrarea artistica a lui Enescu era uluitoare.Majoritatea oamenilor sufera ca au talent prea putin sau ca acesta a inflorit tarziu. Enescu a suferit, dimpotriva, din cauza precocitatii talentului sau si a prea multei lui inzestrari.La treisprezece ani, canta la fel de stralucit la vioara ca si la pian, nelinistindu-i pe profesorii sai.Unde va ajunge lumea daca elevul isi va intrece maestrii? Imaginea dominanta pe care mi-o da Enescu este aceea de creator indarjit sa creeze, care stie ca are ceva de spus si ca trebuie sa spuna cu orice pret.''
Pentru ca muzica ar trebui sa miste mai mult inima decat picioarele, Rapsodia lui Enescu se face simtita in sufletul meu. Sub bagheta unui ilustru dirijor-Sergiu Celibidache, ea rasuna facandu-ma sa inteleg ca bunul gust se dobandeste si nu se regreta niciodata...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu